OLIVIA NITIS
Olivia Niţis este o tânără curatoare entuziastă, ale cărei proiecte sunt sinonime cu originalitatea, care ar trebui să se impună in spaţiul artistic românesc. Fără să respecte dogmele și criteriile de opţiune, ea reușește să evidenţieze valoarea unor artiști ale căror calităţi au fost trecute cu vederea pe piaţa de artă. Imboldul care o conduce este necesitatea de a vedea și altceva decât evenimentele mediocre care apără niște concepte iluzorii.
Care este după tine rolul curatorului într-o expoziţie?
Rolul curatorului poate avea grade diferite de implicare. Curatorul poate aduce artiştii cu care alege să lucreze către un concept, poate intermedia relaţia dintre un artist si un spaţiu expoziţional, sau îşi poate asuma un rol mult mai complex, care presupune o activitate organizatorica amplă, în care intră gestionarea aspectelor ce ţin nu doar de artişti, concept, spaţiu, ci şi de foundraising, parteneriate, panotare ş.a.m.d.
Care sunt elementele care fac indispensabil curatorul într-o expoziţie de succes?
Depinde ce înţelegem prin expoziţie de success. Pe mine mă interesează în primul rand să lucrez profesionist şi cu profesionişti. Mă interesează colaborările extinse pe plan internaţional, cu oameni care au experienţă şi cu care nu e nevoie să cârpeşti sau să o scalzi. Unul dintre proiectele la care lucrez va avea loc la Vienna, la galeria ArtPoint a organizaţiei Kulturkontakt, unde am avut o rezidentă în decembrie 2009. Cred că este important să nu gândim mărunt şi să ne raportăm la valori internaţionale, lucru pe care l-am urmărit în proiectele pe care le-am realizat până acum.
Pe baza căror criterii îţi alegi artiştii care fac parte din proiectele tale?
Sunt criterii ce ţin de seriozitatea profesională, de preocupările şi discursurile artiştilor. Nu mă interesează artiştii trendy şi mai ales majoritatea artiştilor promovaţi în prezent de galeriile locale. Cred că încă lipseşte din peisaj alternativa reală şi cred că sunt multi artişti buni nebagaţi în seamă, pentru că nu se învârt în cercurile care trebuie, nu pupă funduri şi nu sunt “vandabili”. Caut să lucrez cu artiştii nereciclaţi de galerii şi mă interesează să cunosc artişti care au ceva de spus.
Ai curatoriat mai multe proiecte care pun accent pe activitatea artistică feminină. De unde a pornit acest concept?
Arta feministă m-a preocupat încă din facultate, dar am aprofundat-o în timpul studiilor de Master, în cadrul proiectelor şi abordărilor teoretice ulterioare. Factorul declanşator a fost pur şi simplu absenţa numelor de artiste şi ignorarea desăvârşită a activităţii lor artistice la cursurile de istoria artei din facultate. Încă persită această formă tradiţională de ocultare, iar numirea unor artiste apare fie ca o completare irelevantă, fie în contextul unei categorii de excepţie.
Ne poţi spune istoricul proiectelor tale?
Cred că e mai simplu să accesaţi web-site-ul meu. Sunt multe proiecte cu istorii lungi si diferite.
Ai un proiect la care ţii mai mult decat la celelalte?
Memoria selectează în funcţie de intensitatea trăirilor. În toate proiectele m-am implicat cu acelaşi grad de seriozitate, dar, în mod evident, proiectele pe care eu însămi le iniţiez sunt cele care mă afectează mult mai puternic. Perspective 2008 este unul dintre ele.
Ce diferenţe crezi că există între munca curatorului de aici şi cea a curatorului de pe plan internaţional?
De 20 de ani România se află în tranziţie: politică, economică, socială, culturală. În consecinţă, şi din acest punct de vedere încă suntem în perioada de studiu, iar în cazul unei examinări, mă tem că nu prea luăm diploma. Diferenţele ţin de lipsa exerciţiului şi a istoriei în domeniu, cu atât mai mult cu cât aceasta meserie la noi nici nu exista oficial, nu apare în nomenclator şi nici nu e adecvat definită în DEX.
Consideri că artiştii/vizitatorii expoziţiilor înţeleg necesitatea unui curator în organizarea unei expoziţii?
Unii artişti încep să înţeleagă necesitatea unui curator, dar vizitatorii prea puţin.
Activitatea de curatoriat presupune legătura permanentă cu galeriile. Sunt aceastea receptive la ideile curatorului?
Să nu amintim doar galeriile, ci şi muzeele din România. Galeriile şi muzeele care acceptă sau şi-au propus să lucreze cu curatori sunt receptive, dar procentul lor este descurajant. Pentru mine faptul că sunt curatoare independentă reprezintă o provocare şi mai mare, pentru că nu am confortul unui sprijin instituţional şi tot ceea ce realizez este o consecinţă directă a propriului efort.
Dacă ar fi acum să alegi, cu ce artişti/galerii ai vrea să colaborezi, incluzand şi piaţa internaţionala de artă?
Nu vreau să dau nume pentru că în momentul de faţă sunt mulţumită de artiştii cu care am ales să lucrez, de spaţii şi, totodată rămân deschisă pentru suprizele viitorului.
Numeste o carte care ţi-a marcat activitatea profesională.
Nu pot spune că există o carte care mi-a marcat activitatea profesională, ci mai degrabă care mi-a deschis perspective. Cărţile îţi modelează gândirea. Voi numi două: Griselda Pollock, Vision and Difference: Femininity and the Histories of Art şi o carte care mi-a folosit mult la începuturi: Whitney Chadwick, Women, Art, and Society.
http://olivia.experimentalproject.ro/
Interviu realizat de Elena Andrei
Articolul a aparut in revista ArtClue, format print si web. Solicita revista in format pdf aici>>
.png)
