MIHAELA PARASCHIVU
Redefinirea copilãriei, a cotidianului, a sentimentului de fricã.
A fi un artist contemporan nu este echivalent cu individul plafonat de anumite teorii, de anumite concepţii, ci a fi receptiv la nou, atât la noul ce se formează din asimilarea vechilor elemente culturale, cât şi la cel care ne frapează şi ne uimeşte prin însăşi existenţă sa. Ultima întrebare pe care am adresat-o Mihaelei a fost aceea de a-şi prezenta succint stilul artistic pe care îl propune în lucrãrile. Rãspunsul pe cât de promt, pe atât de ispititor, îndemându-ne sã cãutãm lucrãrile artistei în diferite galerii de artã, pentru a înţelege subiectele abordate şi modul în care le prezintã. “În lucrãrile mele, în general, gãseşti decoruri stranii, între metafizic şi suprarealism, obiecte mai mult sau mai puţin actuale, personaje modelate în lumini palide, toate acestea în încercarea de a contura credibil o lume îngrijorãtoare şi chinuitã”.
Care sunt artiştii, curentele estetice care te-au influenţat în definirea stilului tãu?
Nu ştiu dacã pot spune cã m-a influenţat un curent anume. Aş putea, mai degrabã, sã enumãr câţiva artişti care-mi plac, câteva curente în care mã regãsesc.
Trãim într-o epoca în care primim foarte multã informatie, din toate pãrţile, cu greu ajungi sã te apleci consecvent asupra unui singur lucru care-ţi face plãcere.
Care sunt planurile artistice pe care le pregãteşti în viitorul apropiat?
Nu mi-am fãcut un plan pentru viitor. Îmi place sã cred cã lucrurile vin de la sine, cã depind de stãri, de realitatea în care trãiesc. Vremurile se schimbã, omul evolueazã într-un fel sau altul. Mi-aş dori, în schimb, sã ştiu cã voi putea lucra (picta, desena) atunci când voi simţi. Nu mi-aş dori sã am un job care sã mã îndepãrteze de artã.
Îti place cum aratã, cum se prezintã în acest moment lumea artisticã româneascã?
Sunt anumiţi artişti pe care îi apreciez, de care mã simt apropiatã. Printre ei se numarã foşti colegi, prieteni şi alţi oameni care activeazã în domeniu (nu întâmplãtor) în diferite parţi al lumii.
Ai anumite subiecte pe care le îndrãgeşti? Ce subiect anume crezi cã va fi recurent în lucrãrile tale ?
Lucrãrile mele, în general sunt autoreferenţiale şi au ca subiect dominant, frica. Frica este un subiect destul de comun în sensul cã, fiecare om cunoaşte acest sentiment. Am încercat sã obiectivizez, sã personific, sã studiez imaginile fricii. Am învãţat în timp cã va trebui sã ducem o viaţã în doi”, o viaţã de acceptare, de înţelegere, de asumare. Încerc sã povestesc despre omul obişnuit dincolo de preocupãrile sale artistice. Cãutarea şi descrierea cu ajutorul, mai mult sau mai puţin, a unor probleme reale, formuleazã într-un final o întrebare esenţialã pentru viaţã: Ce sunt eu de fapt?
Este vorba de o “luptã” dintre omul obişnuit care are preocupãri obişnuite, sarcini obişnuite şi care, prin condiţia sa, îl “sufocã” şi se impune în faţa omului “artist”. Adeseori am alãturat fricii imagini ale copilãriei, încercând sã mã autoanalizez, sã-mi înţeleg propriul sistem.
Din punctul tãu de vedere crezi cã artiştii pot avea notorietate în România, pot fi faimoşi?
Probabil cã da, dar cred cã ţine foarte mult de ceea ce îşi doreşte fiecare. Ca sã ajungi "faimos" ai nevoie de promovare, dacã vrei sa fii promovat, înseamnã cã esti suficient de pregãtit şi cã îţi asumi ceea ce prezinţi. Totuşi, înainte de aceasta, cred cã sunt anumite etape prin care trebuie sa treacã un artist chiar dacã fiecare evolueazã în felul lui, lucreazã într-un alt ritm, urmãreşte alte idei.
Care este sursa ta de inspiraţie? Cum îţi alegi subiectele pentru lucrãri?
Din viaţa de zi cu zi. În general, desenez într-un fel de jurnal. Acolo "inregistrez" diverse trãiri, stãri, momente. Se întâmplã uneori sã transpun “schiţele” în culoare, pe pânzã sau în desene mai elaborate, însã de multe ori rãmân lucrãri de sine stãtãtoare.
Ai expus atât în spaţiul cultural românesc, cat şi cel elveţian, francez, italian şi englez unde ai vrea sã ai urmãtoarele expoziţii?
Nu am un loc preferat în care mi-aş dori sã expun. Expoziţiile la care am participat cu lucrâri au fost in general în colaborare cu prieteni, cu colegi. Am început sã expun prima oarã acum cinci ani, împreunã cu “Clubul Ilustratorilor”. Trebuie sã menţionez aici, cã un rol foarte important l-a avut doamna Stela Lie, care întotdeauna m-a sfãtuit şi susţinut în legaturã cu ceea ce am realizat de-a lungul timpului.
website: http://paraschivumihaela.blogspot.com/
Interviu realizat de Mihaela Ion
Articolul a aparut in revista ArtClue, format print si web. Solicita revista in format pdf aici>>
.png)
