LETITIA GABA (1969)
Pentru Letitia Gaba, creativitatea si inventivitatea artistica sunt lucruri vitale, ca aerul sau apa. Credinta aceasta nu ramane doar la nivel declarativ, caci lucrarile autoarei o confirma cu prisosinta. Stabilita la Koln inca din 1979, artista rezoneaza pe deplin cu mediul artistic efervescent al artei contemporane germane, abordand directii de expresie foarte variate: grafica, pictura, desen, xilogravura sau mixed media, mai exact, grafica experimentala.
Cand v-ati dat seama pentru prima data ca vreti sa deveniti artista?
Cred ca la vreo 24-25 de ani cand mi-am dat seama ca nu mai pot sa traiesc o viata sanatoasa fara a desena, fara a comunica prin arta.
Puteti sa ne spuneti mai multe despre arta dumneavoastra?
Lucrez in domeniul graficii: desen, xilografie, imprimari cu linol si lemn si grafica mix/grafica experimentala.
Cum vedeti raportul dintre grafica si celelalte arte? Exista influente reciproce intre grafica si arta fotografica sau cinema, de exemplu?
Grafica si in special desenul sunt pentru mine baza artistica, un mediu spontan, arhaic, comunicare pura. Cred ca exista foarte multe legaturi intre pictura, grafica si celelalte arte. Multi artisti, indiferent in ce domeniu se afla, se inspira mult din alte domenii si le introduc in opera lor. Legatura dintre arte reprezinta o sursa de inspiratie fara limite.
Ce artist faimos v-a marcat si de ce?
In adolescenta, la 14 ani, ma inspiram din desenele lui Leonardo si, ulterior, in studentie, am facut multe schite dupa desene, mai ales dupa sculptura lui Michelangelo. Prin acesti artisti am invatat sa desenez, sa vad, sa „modelez”, sa interpretez in mod vizual.
Ce va place sa faceti in timpul liber?
Sa ma joc cu Luna, copilul meu in varsta de 4 ani.
Ce va inspira sa creati arta si cum ramaneti motivata cand lucrurile nu merg asa cum va doriti?
In viata ma inspira situatiile si comportamentele absurde, problematice, Romania, oamenii de tot felul, gandurile lor, istoria, psihologia, anumite lucrari artistice si anumite carti din literatura. Lucrand, incerc sa inteleg mai bine viata si arta.
Daca lucrurile nu merg asa cum imi doresc, incerc sa le fac mai bine. Este un mod de a invata, de a evolua si asta e cea mai buna motivatie.
Cum v-ati descurcat cu partea financiara a statutului de artist?
Ca romanca, obisnuita cu saracia din primii ani de viata, m-am descurcat destul de bine. Se poate trai prin arta si fara (destui sau multi) bani. Creativitatea te face se inventezi multe lucruri. Chiar cum sa renunti fara sa renunti.
Cat de important credeti ca este contactul unui artist profesionist cu colegii de breasla?
Cred ca este foarte important. Un contact cu un artist adevarat – chiar daca il vezi numai putin sau chiar numai o data in viata - te poate marca pentru totdeauna.
Ce sfat ati da unui artist incepator?
Sa nu isi piarda (sau sa isi „vinda”) autenticitatea si libertatea artistica si sa tina la adevar (mai ales la propriul adevar), oricat de dureros ar fi!
Cu ce gen de muzica sau cu stilul carei formatii sau al carui solist ati asocia lucrarile dvs daca ati face o paralela simbolica?
Mi-ar placea ca desenele mele sa „sune” intr-un mod electronic-jazz si grafica sau xilografia intr-un mod electronic-soul-jazz. Formatia mea preferata se numeste „Prodigy”.
Autor: Valentina Tirlea
