IOANA URSA
Prima stare pe care o trăieÈ™ti atunci când priveÈ™ti lucrările Ioanei Ursa este inocenÈ›a primordială. Făcându-È›i drum printre desene, ilustraÈ›ii È™i picturi întâlneÈ™ti personaje fabuloase, pline de mister, care-È›i transmit un dor de început. Lumea pe care o construieÈ™te se desfășoară într-un decor flamboaiant, populat de fiinÈ›e cuprinse de o toropeală dulce, încărcată de amintiri pierdute È™i dureri ascunse. Această lume creează dependență, căci, odată ce ai pătruns universul ei înÈ›elegi cu uÈ™urință renumitul vers din Infernul lui Dante: „LăsaÈ›i orice speranță, voi cei ce intraÈ›i aici.“
Pânzele tale spun multe poveÈ™ti. Câteodată, lumea acestor poveÈ™ti pare întunecată, dominată de o viziune pesimistă. Ascunde această transpunere plastică o manieră diferită de a privi lumea?
Nu sunt o persoană optimistă… Sper mult, mă tem la fel de mult, sunt melancolică È™i romantică. Încerc să mă abÅ£in…plâng È™i râd câte puÅ£in.
Întunericul È™i ceaÅ£a, în ultimele mele lucrări, sunt o formă de redare a doliului, de îndem la renunÅ£are È™i medtaÅ£ie, o încercare de a ascunde spre păstrare o lume apusă, lumea copilăriei È™i tinereÅ£ii mele în care totul era intens È™i adevărat. Am trăit undeva unde, ca în poveÅŸti, erau grădini, livezi, izlazuri, ape, nori È™i iazuri… erau luminoase. Vedeti, este prea devreme pentru mine, când vine vorba de acest subiect, să lucrez mai luminos; încă tânjesc, mi-e frică să nu pierd din informaÅ£ii.
Patrimoniul vizual care mi-a format imaginaÈ›ia s-a adunat atunci. Atunci aveam sufletul ÅŸi mintea limpezi. Eu nu tânjesc după condiÅ£ia de copil sau adolescent ci după lumea de atunci în locul acela. Acele trăiri, acele lumi care m-au impresionat nu se vor mai întoarce sau eu nu le mai pot trăi datorită vârstei È™i imprejurărilor sau nu îmi mai permit; sau nu mai cred.
AmeninÅ£area era cea prezentă în lucrările mele anterioare, tensiunea, spaima, dorinÅ£a ÅŸi încercarile de a salva ceva din acea lume, din ceea ce credeam mult mai tânară, fiind sigură că nu va dispărea. Încep din ce în ce mai mult să mă uit la lume încercând să reciclez din ea acele imagini, lumini, umbre È™i elemente care îmi amintesc de ceea ce am trăit. Ele sunt ce am eu de spus ÅŸi sunt singurele lucruri adevărate pe care le pot spune.
Un artist poate fi de multe ori socotit ca un scriitor vizual. Personajele lucrărilor tale au o bază reală sau sunt produsul imaginației tale creatoare?
Sunt reale. Dar arta este o plăsmuire, mai valoroasă decât realitatea.
Unul din proiectele tale se cheama „Nocturne“. Ne poÅ£i spune mai multe despre acest proiect?
Am pornit de la o serie de lucrări având ca subiect „somnul“ înÅ£eles ca renunÅ£are ÅŸi eliberare…
Apoi am alunecat uÅŸor de la somn la moarte ÅŸi vis, oniric ÅŸi apoi noapte. Un spaÈ›iu – timp straniu. Pentru că senzaÈ›ia de straniu este cea care te cuprinde când revizitezi, sau încerci în prezent ceva din trecut… celebrul „déjà-vu“.
Lucrările tale au aproape un aer mistic. Ai o slăbiciune pentru anumite simboluri?
Nu sunt gratuite ÅŸi nu urmăresc să le presar în lucrări. Fac parte din mine È™i îmi place să privesc lumea aÅŸa, mi-ar plăcea să vorbesc aÅŸa. Ar fi insipid altfel. Unele se pot repeta natural (apa, norii, zborul, fumul, porÈ›elanul, grădina). Încerc să fiu naivă când lucrez cu ele.
Încer să codez păreri È™i trăiri intime; sunt sigură că sunt oameni care le pot înÈ›elege. Pot spune sigur că negrul, albul, roÈ™ul È™i tot ce iese din ele au un cuvânt de spus în lucrările mele… Probabil că misticismul mi se trage de la preferinÈ›a pentru vremea întunecoasă dinaintea ploii, din familia religioasă sau de la istoriile care circulau prin sat despre vrăjitoare È™i blesteme.
Ce crezi că diferențiază un artist de restul lumii?
Hmmmm… Sunt multe È™i sunt aceleaÈ™i, câteodată mă întreb oare ce ne apropie pe noi de restul lumii. Cred că un artist trebuie să fie spiritual. Mai cred de asemenea că sunt datori să înÅ£eleagă. Un artist nu se poate diferenÅ£ia de restul lumii; el trebuie să o conÅ£ină pentru a o înÅ£elege. Un artist îi este dator lumii. Avem o condiÅ£ie ridicol-tragicomică. Putem fi cel mult cireÅŸa de pe tort.
Crezi că în arta contemporană mai există loc pentru tradiÈ›iile vechilor È™coli de pictură?
Da.
Cred că arta se inspiră, s-a inspirat È™i se va inspira mereu din tradiÈ›ie. TradiÈ›ia se formează È™i-È™i reafirmă valorile permanent. Degeaba îi dai pumni în cap È™i È™uturi in f… Arta modernă È™i contemporană nu poate fi decât, în cel mai strălucit caz, o reacÅ£ie la tradiÅ£ie. Dar nu poate exista separat de ea.
Consideri că s-a creat o prăpastie între artiÈ™tii tinerei generaÈ›ii È™i cei ai generaÈ›iei mai în vârstă?
Da. Dar acesta este un fenomen natural deÈ™i câteodată poate nu ne convine sau din contră. Însă, „prăpastii“ sunt azi între membrii aceleiaÅŸi generaÅ£ii. Pardoxal, nu putem conversa relaxat cu cei care au terminat la alt profesor sau la altă secÈ›ie, în aceleÅŸi an. Poate asta se întâmplă la noi în facultate. Nu È™tiu. Cred că trăim vremuri nenaturale, de paranoia È™i superficialitate, în care membrii unei singure generaÅ£ii sunt divizaÅ£i în zeci de bisericuÅ£e, orgolii ÅŸi interese mici, deÈ™i suntem formaÈ›i din ce în ce mai pregnanat de mijloace de influență È™i educare în masă. Nu creăm pârghii, din contră, ne credem din ce în ce mai speciali È™i devenim exclusiviÅŸti fără să ne justificăm diferenÅ£ierea în realitate, prin idealuri ÅŸi ocupaÅ£ii care mai de care mai artificiale. Suntem din ce în ce mai distanÅ£i unii de alÈ›ii.
AÈ™a ceva, înainte nu se întâmpla ÅŸi puteai vorbi de acea aÅŸa zisă „prapastie“ sau ce sa mai vorbim, că înainte trecea un secol sau secole până când o „prăpastie“ să se creeze. PărinÅ£ii noÈ™tri È™i cei ce strigau în Piață în 89’ sunt ultimele noastre generaÈ›ii autentice. Sper să mă înÈ™el.
Esti unul dintre artiștii care fac parte din Clubul Ilustratorilor. Ce te-a atras la acest concept?
Conceptul ce ne leagă este delicios È™i poate fi aplicat È™i artei : „imagini care spun poveÈ™ti“. Clubul este creÅ£ia Stelei Lie. Dânsa a fost cea care m-a cooptat în Club înainte ca ilustraÅ£ia să fie pentru mine altceva decât o modalitate de a intra în graÅ£iile ei ÅŸi de a fi alături de colegi.
Citesc. Nu mult, nu în fiecare zi. Dar îmi place. Am perioade. Îmi doresc ca într-o bună zi, în România, să se creeze atât de multă ilustraÅ£ie încât eu să pot avea È™ansa să ilustrez autorii È™i cărÈ›ile pe care le iubesc; să aibă loc concursuri È™i expoziÅ£ii de artă ale ilustraÅ£iei, să se poată trăi din asta.
Dacă ar fi să alegi trei artiști preferați care ar fi aceștia?
Greu de tot. Foarte greu. Aceștia sunt cei de acum:
Arta Evului Mediu (tapiserii și manuscrise)
Prerafaeliții și Simboliștii
René Magritte
Åži dacă îmi este permis … Björk…
Cum îti place să-È›i petreci timpul liber?
Îmi place să dorm, să mă plimb prin natură, să stau cât mai departe de BucureÈ™ti, atât cât se poate alături de cei dragi.
Mulțumesc.
Site web: http://ioanaursa.blogspot.com
Interviu realizat de Elena Andrei
Mai scrieti ceva despre straniile picturi ale Ioanei URSA. Ceea ce propune ea mi se pare cu totul original in pictura romaneasca de azi, la tinerii artisti.