IOANA BOHALTEANU
Ioana BohălÈ›eanu ne poartă cu gândul la o lume apusă, guvernată de mister È™i lumină. Cel mai banal obiect capătă o poveste È™i viață, iar dincolo de materia neînsufleÈ›ită descoperim efemeritatea trăirilor omeneÈ™ti. De la pictură la origami È™i fotografie, tânăra artistă are curajul să propună subiecte care la prima vedere nu atrag atenÈ›ia.
Ai terminat atât studiile universitare cât È™i cele masterale la secÈ›ia pictură. Crezi că acest lucru te defineÈ™te în vreo măsură ca artist?
Orice facem ne defineÈ™te într-o anumită măsură. Studiile din cadrul Universității m-au ajutat să acumulez niÈ™te informaÈ›ii È™i mai ales să am parte de o atmosferă de atelier, cum nu am mai regăsit pe urmă. Cred că e foarte important contextul în care ne aflăm È™i oamenii de lângă noi. Am avut parte de colegi minunaÈ›i, cărora le simt de multe ori lipsa.
Modalitățile tale de exprimare artistică cunosc mai multe forme – pictură, fotografie, origami, teatru. De care te simÈ›i mai atrasă?
De iubirea dintâi, care a fost pictura! Celelalte au urmat într-un fel destul de firesc, dar nu pot spune că se ridică la înălÈ›imea picturii. Sunt modalități de exprimare uneori mai directe, însă e nevoie de mult timp pentru a le aprofunda.
Picturile tale au un aer introspectiv și misterios. Care a fost punctul lor de plecare?
Am remarcat că simt nevoia să pictez atunci când ceva mă apasă, sau mă doare. E cumva un stimulent amar. Fericirea pot să o împărtășesc fără această mijlocire artistică. Au fost È™i perioade în care am pictat doar de dragul de a picta sau pentru a păstra viu acest imbold.
Îmi plac seriile de lucrari, aÈ™a cum impresioniÈ™tii îÈ™i alegeau un subiect, pe care îl redau în diferite lumini.
Mă fascinează transformările prin care poate să treacă o ființă sau un obiect, fie el pernă, mănușă sau nucă.
Fotografiile tale exprimă suavitate și inocență. Care sunt sursele tale de inspirație?
Omul, cu fragilitatea È™i dependeÈ›a lui. Personajele din È™erveÈ›el s-au născut într-un moment de criză al existenÈ›ei mele. Atunci când realitatea îmi părea potrivnică È™i în interior se frământau multe gânduri. A fost un soi de refugiu. Am convingerea că orice lucru poate să devină sursă de inspiraÈ›ie, dacă suntem atenÈ›i la ce avem în faÈ›a ochilor È™i trăim cu intensitate prezentul.
Mi-am pus de multe ori întrebarea: de ce pictez? pentru cine? È™i cred că important e ce spunem folosind aceste surse, care este mesajul.
Hârtia nu înseamnă pentru tine doar un suport pentru desene. De unde a pornit pasiunea ta pentru origami?
Am descoperit treptat posibilitățile ascunse în hârtie. La început în A.C.T.O.R. ( AsociaÈ›ia pentru Teatru È™i Origami din Romania) Eugenia Barbu, actriÈ›a la Țăndărică, mi-a deschis mult orizontul È™i m-a făcut să realizez că È™i o bucată de hârtie poate fi însufleÈ›ită. Pe urmă, alături de copiii în grădiniÈ›e, unde predau. La ei orice material capătă valenÈ›e nebănuite.
Este spaÈ›iul de artă românesc pregatit pentru ceea ce tinerii artiÈ™ti au să-i ofere?
Cred că da, însă problema apare în ceea ce priveÈ™te răsplata. Nu există mijloacele financiare necesare acestui domeniu È™i din această cauză se reorientează tinerii artiÈ™ti. DeÈ™i la modul ideal ar fi să oferi ceva fără a aÈ™tepta recompensa.
Crezi în supravieÈ›uirea artistului multivalent?
Da, însă această multivalență poate fi în acelaÈ™i timp calitate È™i defect. Există riscul de a te risipi în multe È™i de a nu mai reuÈ™i să ajungi la performanță. Entuziasmul este bun în măsura în care e susÈ›inut de perseverență.
Spune-mi un artist, un scriitor și un film care te-au impresionat.
Pictorul romantic Caspar David Friedrich, Sf. Teofan Zăvorâtul, ca scriitor È™i filmul Frida.
Website:
http://picturi.weblog.ro/
http://ioanabohalteanu.blogspot.com
Interviu realizat de Elena Andrei
