DOINA ROMAN
Doina Roman jonglează cu ușurință printre obiectele lumii materiale pentru a le dezbrăca de semnificațiile lor propriu-zise și pentru a le investi cu putere simbolică. Lucrurile banale ce alcătuiesc universul exterior cotidian devin un pretext, iar dincolo de ele descoperim o multitudine de variante fermecătoare care demostrează că esența reușește să preceadă aparența. În demersul ei conceptual, artista transportă privitorul într-un spațiu contemporan familiar, cu ale cărui întrebări ne identificăm cu toții.
Culorile pe care le folosești par desprinse din revistele glamour, iar pictura ta are aerul unei lumi „fashion chic“. Ești pasionată de modă sau aceasta este doar un pretext pentru a vedea dincolo de lucruri?
Da, sunt pasionată şi de modă… O consider o sursă de inspiraţie fără sfârşit în „pictura“ pe care o practic. Este adevărat că de multe ori „văd dincolo de lucruri“… asta pentru că în general un obiect pe lângă funcţionalitatea lui de care mă folosesc îmi dă trimiteri la gânduri şi sentimente, la mesaje pe care încerc să le transmit şi celorlaţi privitori.
Mă atrag „lucrurile de fete“, aşa îmi place să le denumesc, cu gust, de multe ori scumpe, luxoase, pe care le transpun în lucrarile mele ţinând cont sau nu de regulile compoziţionale.
În multe dintre lucrările tale se întâlnesc rozul și griul. Au ele o anumită semnificație? Sunt folosite pentru a explica vizual o anumită concepție?
Da, într-adevar rozul şi griul au dominat o parte din lucrările mele, hai să spun o etapă pe care am depăşit-o oarecum… de care nu m-am rupt complet chiar dacă în prezent pictez doar cu alb şi negru, de atât simt nevoia momentan. Rozul şi griul sunt două culori care mă definesc , mă atrage felul cum relaţionează când le alătur, cred că fac un „cuplu“ perfect.
În general culorile pe care le foloseşte un artist au o semnificaţie chiar dacă pictăm cu toţii cu aceleaşi „vopsele“, combinaţiile ce rezultă sunt diferite de la o persoană la alta, ca şi oamenii , nu întâlnim doi la fel chiar dacă seamană…
Temele pe care le abordezi sunt strâns legate de fetiș, un aspect pe care îl explorezi la nivel profund în lucrări. Ce reprezintă pentru tine fetișul?
Pentru mine fetişul reprezintă un subiect interesant pe care l-am abordat ca urmare a proiectului „Girl’s stuff“. Deci este o continuare motivată ca o trecere de la candoare la retorică, de la nimicurile încărcate cu semnificaţii profunde dar nevinovate către obiectele simbol, aparent candide dar încărcate cu vinovate semnificaţii, cu porniri omeneşti dar profund păcătoase.
În proiectele tale apar multe obiecte ce țin strict de imageria feminină. În ce mod crezi că afectează acest lucru felul cum sunt percepute picturile tale?
Universul feminin şi tot ce înţeleg prin acesta mă inspiră, mă defineşte ca om dar şi ca femeie-artist în devenire. Din lucrările personale iţi dai seama imediat că sunt realizate de o femeie-artist datorită preocupărilor pentru obiecte şi lucruri feminine. Felul cum au fost realizate şi mesajul uneori ușor ironic la adresa lor sper să fie înțeles corect.
Ținând cont de universul tău artistic și conceptual, de ce crezi că are nevoie o femeie-artist la ora actuală?
Nu mi se pare că duce lipsă cu desăvârşire de ceva anume la ora actuală… cel puţin eu nu am simțit asta. Susţin acest lucru având în spate bagajul mare cu exemple de femei-artist care au devenit celebre de-a lungul istoriei şi care au militat pentru libertatea de exprimare a femeii de azi.
După părerea ta care crezi că sunt elementele ce diferențiază un artist real de un artist fals, de suprafață?
Nu vreau să cred că există un „artist fals“, eu nu am întâlnit încă… Dar probabil că dacă i-aş atribui o definiţie ar fi „artistul neinspirat“ , care apelează la diferite procedee neortodoxe pentru a supravieţui printre ceilalţi.
Ce înseamnă Clubul Ilustratorilor pentru tine?
O familie constituită din membrii artişti care au în comun pasiunea pentru ilustraţie şi nu numai, din care mă bucur că am onoarea să fac parte. Consider că intrarea mea în Club este una din realizările mele, a fost exact ce am avut nevoie la momentul acela.
Care au fost perspectivele care ți s-au deschis odată cu intrarea în acest Club?
Terminând Universitatea Naţională de Arte şi legându-mă pasiunea comună cu a celor din Club şi anume pentru ilustraţie („imagini care spun poveşti“ - le spunem noi), ne-a fost mai ușor să realizăm proiecte expoziţionale împreună atât în ţară cât şi în străinatate. Pentru mine Clubul Ilustratorilor reprezintă şi o rampă de lansare, datorită Stelei Lie ne-am facut cunoscuţi în Elveţia, Franţa, Italia, Spania, Anglia şi bineînțeles în România, unii editori fiind interesaţi de colaborări cu noi, care s-au realizat cu succes.
Spune-mi trei artiști de al căror univers te simți atașată.
Aleg trei artişti care îmi plac enorm şi vreau să cred că m-au influenţat pe plan artistic: Sylvie Fleury, Shirin Neshat şi René Magritte.
Pentru mulți timpul liber a devenit un lux. Cum preferi să-ți petreci acest lux?
Timpul liber mi-l petrec şi prin magazine în căutare de inspiraţie… dar şi urmărind un film bun, ori cu prietenii în oraş, sau citind… de câte ori îmi cade o carte bună în mână.
În ultima perioadă mi l-am petrecut pictând, am impresia că nu îmi mai ajunge timpul să fac tot ce îmi propun…
http://romandoina.blogspot.com
Interviu realizat de Elena Andrei
A aparut revista ArtClue, format print si web. Solicita revista in format pdf aici>>
.png)
