DOINA ROMAN
Doina Roman jonglează cu uÈ™urință printre obiectele lumii materiale pentru a le dezbrăca de semnificaÈ›iile lor propriu-zise È™i pentru a le investi cu putere simbolică. Lucrurile banale ce alcătuiesc universul exterior cotidian devin un pretext, iar dincolo de ele descoperim o multitudine de variante fermecătoare care demostrează că esenÈ›a reuÈ™eÈ™te să preceadă aparenÈ›a. În demersul ei conceptual, artista transportă privitorul într-un spaÈ›iu contemporan familiar, cu ale cărui întrebări ne identificăm cu toÈ›ii.
Culorile pe care le foloseÈ™ti par desprinse din revistele glamour, iar pictura ta are aerul unei lumi „fashion chic“. EÈ™ti pasionată de modă sau aceasta este doar un pretext pentru a vedea dincolo de lucruri?
Da, sunt pasionată ÅŸi de modă… O consider o sursă de inspiraÅ£ie fără sfârÅŸit în „pictura“ pe care o practic. Este adevărat că de multe ori „văd dincolo de lucruri“… asta pentru că în general un obiect pe lângă funcÅ£ionalitatea lui de care mă folosesc îmi dă trimiteri la gânduri ÅŸi sentimente, la mesaje pe care încerc să le transmit ÅŸi celorlaÅ£i privitori.
Mă atrag „lucrurile de fete“, aÅŸa îmi place să le denumesc, cu gust, de multe ori scumpe, luxoase, pe care le transpun în lucrarile mele Å£inând cont sau nu de regulile compoziÅ£ionale.
În multe dintre lucrările tale se întâlnesc rozul È™i griul. Au ele o anumită semnificaÈ›ie? Sunt folosite pentru a explica vizual o anumită concepÈ›ie?
Da, într-adevar rozul ÅŸi griul au dominat o parte din lucrările mele, hai să spun o etapă pe care am depăşit-o oarecum… de care nu m-am rupt complet chiar dacă în prezent pictez doar cu alb ÅŸi negru, de atât simt nevoia momentan. Rozul ÅŸi griul sunt două culori care mă definesc , mă atrage felul cum relaÅ£ionează când le alătur, cred că fac un „cuplu“ perfect.
În general culorile pe care le foloseÅŸte un artist au o semnificaÅ£ie chiar dacă pictăm cu toÅ£ii cu aceleaÅŸi „vopsele“, combinaÅ£iile ce rezultă sunt diferite de la o persoană la alta, ca ÅŸi oamenii , nu întâlnim doi la fel chiar dacă seamană…
Temele pe care le abordezi sunt strâns legate de fetiÈ™, un aspect pe care îl explorezi la nivel profund în lucrări. Ce reprezintă pentru tine fetiÈ™ul?
Pentru mine fetiÅŸul reprezintă un subiect interesant pe care l-am abordat ca urmare a proiectului „Girl’s stuff“. Deci este o continuare motivată ca o trecere de la candoare la retorică, de la nimicurile încărcate cu semnificaÅ£ii profunde dar nevinovate către obiectele simbol, aparent candide dar încărcate cu vinovate semnificaÅ£ii, cu porniri omeneÅŸti dar profund păcătoase.
În proiectele tale apar multe obiecte ce È›in strict de imageria feminină. În ce mod crezi că afectează acest lucru felul cum sunt percepute picturile tale?
Universul feminin ÅŸi tot ce înÅ£eleg prin acesta mă inspiră, mă defineÅŸte ca om dar ÅŸi ca femeie-artist în devenire. Din lucrările personale iÅ£i dai seama imediat că sunt realizate de o femeie-artist datorită preocupărilor pentru obiecte ÅŸi lucruri feminine. Felul cum au fost realizate ÅŸi mesajul uneori uÈ™or ironic la adresa lor sper să fie înÈ›eles corect.
Èšinând cont de universul tău artistic È™i conceptual, de ce crezi că are nevoie o femeie-artist la ora actuală?
Nu mi se pare că duce lipsă cu desăvârÅŸire de ceva anume la ora actuală… cel puÅ£in eu nu am simÈ›it asta. SusÅ£in acest lucru având în spate bagajul mare cu exemple de femei-artist care au devenit celebre de-a lungul istoriei ÅŸi care au militat pentru libertatea de exprimare a femeii de azi.
După părerea ta care crezi că sunt elementele ce diferențiază un artist real de un artist fals, de suprafață?
Nu vreau să cred că există un „artist fals“, eu nu am întâlnit încă… Dar probabil că dacă i-aÅŸ atribui o definiÅ£ie ar fi „artistul neinspirat“ , care apelează la diferite procedee neortodoxe pentru a supravieÅ£ui printre ceilalÅ£i.
Ce înseamnă Clubul Ilustratorilor pentru tine?
O familie constituită din membrii artiÅŸti care au în comun pasiunea pentru ilustraÅ£ie ÅŸi nu numai, din care mă bucur că am onoarea să fac parte. Consider că intrarea mea în Club este una din realizările mele, a fost exact ce am avut nevoie la momentul acela.
Care au fost perspectivele care È›i s-au deschis odată cu intrarea în acest Club?
Terminând Universitatea NaÅ£ională de Arte ÅŸi legându-mă pasiunea comună cu a celor din Club ÅŸi anume pentru ilustraÅ£ie („imagini care spun poveÅŸti“ - le spunem noi), ne-a fost mai uÈ™or să realizăm proiecte expoziÅ£ionale împreună atât în Å£ară cât ÅŸi în străinatate. Pentru mine Clubul Ilustratorilor reprezintă ÅŸi o rampă de lansare, datorită Stelei Lie ne-am facut cunoscuÅ£i în ElveÅ£ia, FranÅ£a, Italia, Spania, Anglia ÅŸi bineînÈ›eles în România, unii editori fiind interesaÅ£i de colaborări cu noi, care s-au realizat cu succes.
Spune-mi trei artiști de al căror univers te simți atașată.
Aleg trei artiÅŸti care îmi plac enorm ÅŸi vreau să cred că m-au influenÅ£at pe plan artistic: Sylvie Fleury, Shirin Neshat ÅŸi René Magritte.
Pentru mulți timpul liber a devenit un lux. Cum preferi să-ți petreci acest lux?
Timpul liber mi-l petrec ÅŸi prin magazine în căutare de inspiraÅ£ie… dar ÅŸi urmărind un film bun, ori cu prietenii în oraÅŸ, sau citind… de câte ori îmi cade o carte bună în mână.
În ultima perioadă mi l-am petrecut pictând, am impresia că nu îmi mai ajunge timpul să fac tot ce îmi propun…
Interviu realizat de Elena Andrei
