ADRIAN POPESCU
Adrian Popescu expune alături de Mihai Ungureanu la Galeria Atelier 35. Până pe 8 ianuarie 2010 aveÈ›i ocazia să parcurgeÈ›i elementele inovatoare pe care cei doi artiÈ™ti le găsesc atât în spaÈ›iul virtual, cât È™i în cel real. Prin intermediul acestui interviu avem ocazia să intram în Psihicul Urbanismului sub semnul caruia stau lucrările lui Adrian Popescu.
În lucrările tale există o presiune a mediului citadin. Vezi oraÈ™ul ca locul unde legăturile primordiale s-au pierdut sau, dimpotrivă, e o sursa de inspiraÈ›ie continuă?
Aglomerările de situaÈ›ii È™i de momente pe care le creează mediul citadin nu pot fi decât benefice oferindu-ti posibilitatea de a interacÈ›iona cu seamănul tău, după părerea mea, mult mai bine decât oricare alt spaÈ›iu social. Automat acest mediu este o sursă de inspiraÈ›ie permanentă pentru orice creator.
Ce alte ramuri ale artei te mai preocupă?
M-au preocupat încă din È™coală mai toate modalitățile tradiÈ›ionale de exprimare plastică, începând cu modelajul, cu gravura, sculptura, fotografia, etc. Însă deocamdată am reuÈ™it să mă exprim cel mai bine prin intermediul picturii.
Care este povestea temelor pe care le alegi în general pentru lucrări?
Odată cu începerea maturizarii mele creatoare a început È™i acest proiect la care lucrez de aproximativ trei ani È™i jumătate care se numeÈ™te Psihicul Urbanismului. În cadrul acestui proiect am reuÈ™it să definitivez două mari capitole, în cadrul cărora am identificat È™i am transpus într-o altă formă “personaje” de care ne lovim zilnic, precum blocul tip, sau am încercat să caut È™i să prezint diferite forme ale unui ideal urban.
Ce puncte comune te leagă de Mihai Ungureanu, artistul alături de care expui la Atelier 35?
În primul rând artistul Mihai Ungureanu îmi este un prieten drag. În al doilea rând, există foarte multe elemente comune ce È›in de conceptul fiecăruia dintre noi. De exemplu, fiecare dintre noi s-a lovit de conceptul abstract al “filtrului”, care poate căpăta infinite funcÈ›ii, de la mai simpla ‘filtrare’ a unei realități prin intermediul conÈ™tiinÈ›ei artistului până la “filtrarea propriei conÈ™tiinÈ›e prin intermediul realului”.
Spune-mi trei obiecte pe care le consideri indispensabile în munca ta de artist…
SuprafaÈ›a de lucru este indispensabilă, fie că vorbim de pânză, lemn, carton, hârtie, perete e.t.c.. Un al doilea obiect este acel mijloc tehnic cu care reuÈ™esc să operez pe această suprafață (culoare, creion, cărbune, etc.) È™i al treilea element ar fi desigur spaÈ›iul destinat lucrului (atelierul), iar acesta din urmă dacă este cu putință trebuie dedicat strict activității creatoare. Acest atelier trebuie să fie un spaÈ›iu mistic personal, în care artistul nu poate fi perturbat sub nici o formă din actul creaÈ›iei.
Care este cartea ta preferată, artistul preferat și melodia favorită?
Am foarte multe cărÈ›i preferate, poate È™i mai mulÈ›i artiÈ™ti favoriÈ›i, iar de muzică nu mai zic. O să încerc totuÈ™i să dau câte un exemplu pentru fiecare categorie amintită în întrebare. Am să încep cu un artist dadaist care mi se pare foarte interesant, Christian Schad. Vreau să aduc aminte È™i de cea de-a doua minunată simfonie a lui Gustav Mahler. O carte “Despre îngeri” de Andrei PleÈ™u.
Elena Andrei
